Cauta’mi privirea care’ti spune mai multe decat vorbele mele batand cu degetele’n masa.
Nelinisti sub luna’mi cer atentia rupta de realitate.
Limbi de ceas, reci ca noptile singuratice, imi anunta solemn o conventie pe care n’o s’o mai accept mult – imi suna renuntarea la cifre.
Ma stii prin tine, iar urme de cerneala aruncata’n inconstienta de copil nu’ti vor spune ce nu cunosti.
Nu ma mai cauta, nici prin cea mai deasa ploaie cazand in valuri, m’ai prins deja pentru totdeauna.
marți, 21 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma plimb si eu printre cuvintele tale, printre gandurile tale!
RăspundețiȘtergereE atat de frumos!
El pare a fi..., dar tu?
Tu cine esti?