iubire ca muzica.

frigul nu intra numai pe o fereastra deschisa. e in mine.

iubirea mascheaza suferinta asta, ca in final s'o faca din aceeasi substanta cu ea.

lipsa de spirit si implinire a esentei prin trup si suflet neaparat manifestata prin durere constientizata dupa ce exista deja, e traita si niciodata consumata.

spasme. temeri spasmodice stapanesc si amplifica suferinta, ca manifestare a ei.

Umbre exagerate si insistente se intind din mine pe albul cersafurilor care m'acopera.

ceasul bate doua si jumatate, ca'ntr'un vis de castel medieval, fara logica in realitate.

reflector pe cerneala imprastiata pe foi. cuvinte nescrise reflectate in mine.

discutii care'mi cer un zambet pe care il dau cu greu, chiar si fals.

zambetele adevarate sunt prea inauntru ca sa'mi apara pe buze si prea ale mele ca sa permit sa se vada. la fel tristetile.

viitor, sub toate formele, sub incertitudine despre care alta data spuneam c'ar fi modul suprem de a trai.

vise incurcate si aparent realiste, lucruri ingrozitoare aparute in stare de veghe, minunatii, scenarii inspirate si sperante dupa trezirea aparenta din inconstienta partiala.

sentimentul de calatorie si de astfel de schimbare in care nu ma regasesc, desi fug mereu de orice, desi uneori nu caut, desi stabilitatea ma face mai bine - sub atatea forme.
...
am ajuns acolo asa cum te trezesti intr'un vis ce se repeta, dar nu ti'l aduci aminte.
senzatia de cunoscut a trecut odata cu vantul prin ce gandeama. apoi, ceata care nu stiu daca exista si pentru ceilalti.
zidurile imi pareau totusi incomplete, lipsite de ceva ce n'as numi finalitate - imi par la fel cuvintele insirate despre asta.
fragmente din mine imprastiate traind imaginarea inexplicabila, visul. - acel atunci a fost o poveste din care nu stiu nicio actiune. o poveste in care starea de poveste pluteste ca ceata, si o ceata care acopera lumea, facand'o total nevazuta, chiar inexistenta.
pietrele, si ele cu povesti, au promis sa stea marturie si povestilor care vor mai fi, sau care doar se vor vrea sa fi fost.
vantul imi imprastia parul peste ideea unei ape care tremura, si'mi aduna vise, iubiri si poezii viioare intr'o poezie prezenta atunci, din care mi'a ramas mirosul de basm vechi in amintire.
da, si poezia care inunda totul indata ce apusul lasa loc timpului sa se avante ca erou principal prin cetate. sau sa dispara, pana avea sa stapaneasca iar lumina.
poezia era noaptea, si amandoua se apropiau cu fiecare pas al celeilalte, se apropiau impreuna incet si hipnotizant, pana ce valurile ajungeau sa bata la porti si luna in ferestre.
incet si hipnotizant, o sa alerg, in inconstienta visului, spre implinirea iubirii. spre el.

si nebunia era acolo, de consistenta aburului - si nustiu daca din mine pleca sau acolo se facea limpede si sarata, ca lacrimile in mare...

ceasul va bate curand trei si jumatate.

basmele o sa mi le traiesc in vise cu ochii inchisi - azi .

dispersat. ramasita prinsa vestind un viitor pe care'l tin atat de strans la piept incat e din mine.

tensiune.

cosmicul si astralul ma urmaresc, poate printr'o altfel de pozitionare a cuvintelor in destinul meu.

luminile aprind nu doar orasul, ci si oamenii pierduti in ei si regasiti in mansarde necunoscute.

durerea difuza concentrata cu fiecare cuvant amintit - adancirea starii, devenind mai acuta.

Colega de camera.

Dimineata ca de liceu, cu o cana de licoare magica buna de trezire, dar care ma trezeste mai putin decat de'obicei. Masuta de lemn cu discutii care nu spun nimic altceva, dar cu aceiasi oameni de la care nu'mi trebuie prea multe cuvinte, doar cafeaua si zambetul de ani de scoala, ce se promit a mai fi. Fusta cu amprentele lenevirii cautate ale unor ochi albastri de pisica. Casa linistita si ca acasa, agitatie de colegi de camera in prea mult fum.
Tastatura straina in atmosfera familiara.
Curiozitate pe care o refuz, pentru ca dimineata sa ne ramana nu cu scris - ci si in.
Grija calda, voce incalzita de fum, si discutii infierbantate de vise.
Rautati multe spre restul lumii, rezultand in rasete puerile.
Ganduri catre nevoia mea de oameni, inca incerta in privinta naturii acesteia.
Jucarii de plus si pasi neauziti ale unei creaturi de care'mi doresc si eu.
Si stare care ramane, prin toate astea, prin liceu si prin ani.

Bine, citeste.