...logica nebuniilor, desirarea in timp si in noi a discutiilor vinovate sau rationale, graba imbratisarilor numite pentru intotdeauna, imprastierea momentelor sparte in cioburi amarui, explicatii ale gandurilor sau spuselor, ultilitatea raspunsurilor cerute, intepretari sententioase si fraze acoperite, tacerile tensionate de dupa intrebari, stari care penduleaza si'apoi se transmit, cuvinte care nu sunt de dragoste si povesti care nu au final fericit.. ma sperie. ma sperie si ma dor. ma sperie, asa cum ma speriau demult basmele triste, si fugeam de imaginile care nu erau asa cum le'as fi vrut. si dadeam paginile, inapoi, copilareste, ca o intoarcere in timp, incercand sa ma fac sa cred ca n'am citit niciodata asa ceva. si povestea ajungea iar intre copertele tacute,care o pastrau ca pe un vis urat pe care ti'l amintesti doar cand il ai a doua oara. si'atunci, cand nu mai durea, eram iar copilul care incercam sa raman, ferit de orice era adevarat dar trist, de orice idee in care nu vroiam sa ma vad transpusa pentru ca durea.
si cartea ramanea uitata, inchisa pe un raft, asa cum ramane si acum se scrie propria'mi poveste. dar noi suntem singura carte care va ramane deschisa mereu...