Exil in atunci.

Ma urasc, urasc un fel bucata din mine, plasata oarecum in timp. Ma urasc pentru lucruri pe care le'am facut dupa principii pe care le urasc, ma urasc atunci cand spun spun si cand fac, eu cea de'acum, lucruri care te'ar putea rani, ma urasc cand nu spun si nu fac ce ti'ar trebui sau ce'ai visa, cand n'ajung unde'ai merita tu sa'ti fiu. Ma urasc pentru atunci, si uneori pentru acum, ma urasc prea mult sa ma pot trai uneori. Senzatia se estompeaza cand te vad zambind, ele ramanand doar umbra in intuneric.
Ma urasc intr'atat, incat, atunci cand imi amintesti de greseli prea mari ca sa fie iertate sau uitate, se'aprinde'o lumina sa'mi realimenteze ura pentru mine. Pasi prin intuneric imi repetau ca ai dreptate.
Zambetele s'au spart de nori ai cerului s'ai fruntilor noastre, si n'am mai avut putere s'adun cioburi pentru'o alta dimineata in seara asta, cum m'ai rugat. Fara zambetul tau de mana, am alunecat in trecut. Ca'ntr'un album de fotografii, am revazut cum nu mi se cerea nimic din tot ce credeam eu a fi in mine, dar si cum nu mi se oferea nimic, m'am simtit atunci cu sentimentul de a'mi apartine, de a nu'mi da macar un gand. Greseli, "nestapaniri in ochi straini care nu ma ard", indiferenta spre mine - doare sa'mi amintesc de inainte.
Mergeam cu'aceiasi pasi, ca'ntr'un roman din secolul nostru. Ca'ntr'un film in care tacerile sunt replicile, intense si traite. Linistea arunca zgomotul strazii departe de mine. Priviri pierdute in rafturile magazinelor, cu false intoarceri spre geamuri in care nu cautam nimic.
Mana mea, aproape pierduta intr'o cadere printre degetele tale, a fost prinsa'intr'o strangere ce'mi promisese a fi pentru totdeauna. Si rasuflarea mea stinsa in umarul tau, soptind tot ce cuvintele nu pot.
Plete imprastiate de vant intr'o singura umbra, atat de diferite si'atat de completandu'se.
Si'apoi, senzatia de sfarsit de timp, de mereu care se termina, de noi care ne oprim din a fi noi - senzatie intr'un viitor despre care mi'ai spus de'atatea ori ca o sa existe doar ca'n visele noastre.
Nu reusesc sa radiez acum, asa cum spui despre mine. Nu'mi pare ca reusesc sa am grija de tine. Nu'mi pare sa am destula voce sa'ti spun ca te iubesc. Ma linisteste ca o simti, stiu ca o simti.
Si'atunci, de ce ma trimiti inapoi printre paginile unui fost jurnal, care ma doare prin urmele pe care le'a lasat in momentele noastre?