si stari care oscileaza, si senin si ploi si zbor si caderi si, intotdeauna acea prindere de mana - aceeasi.

un monitor care transmite sentimente? un semn de punctuatie? nu. o stare provocata simultan? nustiu.

si cuvinte putine, dar nu acum, cand sunt litere intre noi.

...

si te'as strange in brate acum, cu o disperare si frica pe care nu le'am cunoscut pana acum.

ceva se indeparteaza, prea usor ca sa observam, dar o simt ca si cum as aluneca eu.

nustiu, poate doar trecutul.

...

numai cand ma gandesc ca m'ar linisti doar o privire de'a ta.. dar nu acum, si e obositor, stiu.

...

iarta'ma.

ora de info concret mereu

invat sa numar luni. nu. refuz. nu exista ordine in denumiri ca februarie sau august. exista momente. maruntisuri adunate intr'o cutie, clipe in alta. noi, intregi doar asa.

si totusi uite calendarul. incepem iar. an nou. ciudat. da, aceeasi stare si indragostire. aceeasi asteptare. nu trecut si nu viitor. acum. acel acum care nu se termina niciodata. acel noi.

timpul (da, ala care nu exista) arunca in mine cu amintiri, si zgomotele au ecoul unui an si visul a doua vieti. visul, certitudinea...

prea multi termeni care au ajuns sa se confunde. sa se confunde frumos, sa se gaseasca, sa se intregeasca, sa devina.

si sfera cu mare si oras pustiu. si zapada si anotimpul nostru asa cum il povesteai. si maini prinse si stranse imbratisat. si cafelele si fumul si... si noi. sau, nu, doar noi.

nu ora de mate. nu "abstract unu". nu incertitudine ca mod suprem de nimic.

aceeasi incoerenta. dar siguranta, acum. da, s'au schimbat destule in atatea luni. si asta, dar nu masurat in asemenea timp.