Vopseste’mi un cerc in emotiile tale.
Cladeste’mi pereti rotunzi cercului, aseaza fiecare te iubesc fara sa lasi locuri prin care’ar intra alta lumina.
Gandeste’mi sfera, asa incat… de fapt – nu, nu gandi nimic.
Gaseste’mi picatura ce’a invadat tavanul si transform’o in mare.
Cere’i marii sa ne ploua dulce si sacadat, in acea monotonie fericita.
Rostogoleste constructia prin nisip, inveleste’o un urmele unor strazi necunoscute, slefuieste’o cu raze de luna noua.
Iubeste sfera devenita.
Mi'e acasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu