Sunt inspaimantata sa gandesc lucrurile altfel decat le vad acum. Nu, nu sunt confuza, vreau asta, simt ca vreau asta, deci stiu. O rasturnare de vedere in viitor, desfiintarea unei iluzii ma sperie.



Nu mai am trecut si traiesc fericita asta. Nu mai am nimic de atunci, doar semne cicatrizate, rani prea usoare ca sa curga vreo picatura de sange, dar acum strapunse cateodata de vorbe.



Ma doare tot. am un cleste in piept si unul in minte, care’mi opreste orice senzatie sau rationament, in intunericul de'afara si sentimentul de teama.