Daca gandurile si dorintele mele ar fi prins forma, peretele care ne despartea s’ar fi prabusit de mult.

Noapte ingrozitoare, de frica aparuta in mijlocul certitudinii absolute, voci inexistente care ma sperie in linistea patului ingust.

Mi’e frica pentru noi, ma doare, si ma sperie. Ma simt amenintata dar n’am cu ce sa ma apar, imi e atacat totul iar eu nu pot riposta. Suntem noi in joc, cel in care incertitudinea e doar atat, nu absolut si nu traire.

Siguranta, pe care o simt, de imbratisarea stransa din pentru totdeauna, de inlantuiri de maini si contopiri de trupuri, de’o privire plina de grja, de toate zambetele din noi, …