Ninge intr’o dezordine ca in mine, dar colorata uniform, ca unica existenta.

Ninge perfect.
Perfect, pentru ca ninge acum, cand imbratisarile sunt inca incalzite de ger.
Perfect, pentru ca din tigarile aprinse nu raman decat rasuflarile noastre incalzite de fum.
Perfect, pentru ca e acea cafenea, cea ‘warm and cozy’, aceeasi ca in vremurile de demult, cand eu nu puteam sa ma apropii decat inchizand ochii si lasandu’mi capul in bratele tale.
Perect, pentru ca noi ne jucam in canile cu ciocolata.
Perfect, pentru ca mainile tale sunt arse de frig si incercarea mea timida de a le face bine nu aduce altceva decat zambet.
Perfect, pentru ca imi spui ca o sa fiu o mama perfecta. Nu, dar tu vei fi tatal perfect.
Perfect, pentru ca nimic din ce as scrie n’ar contura macar momentul din mijlocul zapezii.

Un buna dimineata perfect de zi perfecta de tine.
Oprire tehnica, din fericire scurta, totusi ciudata.
Plimbare cu fulgi si chipuri inghetate in zambet. Cafenea calduroasa si primitoare, propunere ce m’a surprins – cafenea neschimbata, ca in vremuri de demult, aceeasi cafenea si intotdeauna alta eu, si mai visatoare si mai indragosita, aceeasi cafenea in care odata am stat cu talpile lipite de geam si tamplele apasate pe genunchii tai, cu ochi inchisi, cu fum in plamani si vise in par, intr’o incercare de a ramane asa mereu. Dar de pe bancuta din fata mea am primit o privire care mi’a amintit ca as vrea mai mult dar nu pot nimic pentru ca mi’e frica. Si am inchis iar ochii, certandu’ma pentru dorinte si pentru temeri. … Canapele cu amintiri de cand eram nedumerita, ingrijorata, fericita, indragostita, trista, cand zambeam, cand imi era dor, cand eram singura si cand eram cu tine. E cafeneaua care ma linistea pe atunci, e si cafeneaua unde ma linisteai pe atunci. Tot acolo ma trezisem odata, ametita inca, la masa cu doi tipi tacuti si cuminti, de unde am plecat cu el in alta cafenea…
E inutila relatarea momentelor care ma leaga de locul ala, e explicabila reactia mea cand te’am auzit ca ne vrei acolo.
Iar sa te stiu pe tine, din nou… sa te stiu al meu, acolo, unde pe atunci nici nu visam asta.

Liniste pentru ca tu. Si pentru ca ninge perfect. Perfect pentru ca tu.
Ninge perfect pentru ca tu acum aici, pentru ca noi atunci acolo, pentru ca eu acum sunt a ta si stiu asta.
Ninge perfect, pentru ca asa va fi si peste ani, pentru ca tu atunci aici, pentru ca noi mereu acolo.