Colega de camera.

Dimineata ca de liceu, cu o cana de licoare magica buna de trezire, dar care ma trezeste mai putin decat de'obicei. Masuta de lemn cu discutii care nu spun nimic altceva, dar cu aceiasi oameni de la care nu'mi trebuie prea multe cuvinte, doar cafeaua si zambetul de ani de scoala, ce se promit a mai fi. Fusta cu amprentele lenevirii cautate ale unor ochi albastri de pisica. Casa linistita si ca acasa, agitatie de colegi de camera in prea mult fum.
Tastatura straina in atmosfera familiara.
Curiozitate pe care o refuz, pentru ca dimineata sa ne ramana nu cu scris - ci si in.
Grija calda, voce incalzita de fum, si discutii infierbantate de vise.
Rautati multe spre restul lumii, rezultand in rasete puerile.
Ganduri catre nevoia mea de oameni, inca incerta in privinta naturii acesteia.
Jucarii de plus si pasi neauziti ale unei creaturi de care'mi doresc si eu.
Si stare care ramane, prin toate astea, prin liceu si prin ani.

Bine, citeste.