dispersat. ramasita prinsa vestind un viitor pe care'l tin atat de strans la piept incat e din mine.
tensiune.
cosmicul si astralul ma urmaresc, poate printr'o altfel de pozitionare a cuvintelor in destinul meu.
luminile aprind nu doar orasul, ci si oamenii pierduti in ei si regasiti in mansarde necunoscute.
durerea difuza concentrata cu fiecare cuvant amintit - adancirea starii, devenind mai acuta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu