invat sa numar luni. nu. refuz. nu exista ordine in denumiri ca februarie sau august. exista momente. maruntisuri adunate intr'o cutie, clipe in alta. noi, intregi doar asa.
si totusi uite calendarul. incepem iar. an nou. ciudat. da, aceeasi stare si indragostire. aceeasi asteptare. nu trecut si nu viitor. acum. acel acum care nu se termina niciodata. acel noi.
timpul (da, ala care nu exista) arunca in mine cu amintiri, si zgomotele au ecoul unui an si visul a doua vieti. visul, certitudinea...
prea multi termeni care au ajuns sa se confunde. sa se confunde frumos, sa se gaseasca, sa se intregeasca, sa devina.
si sfera cu mare si oras pustiu. si zapada si anotimpul nostru asa cum il povesteai. si maini prinse si stranse imbratisat. si cafelele si fumul si... si noi. sau, nu, doar noi.
nu ora de mate. nu "abstract unu". nu incertitudine ca mod suprem de nimic.
aceeasi incoerenta. dar siguranta, acum. da, s'au schimbat destule in atatea luni. si asta, dar nu masurat in asemenea timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
te rog, mai scrie pe blog, mai scrie...
RăspundețiȘtergeresper sa vezi comentariul.